De ce să te testezi e mai bine decât să recitești

Știința învățării

Sublinierea și recititul par a fi învățare. Cincizeci de ani de cercetare a memoriei spun că sunt printre cele mai slabe lucruri pe care le poți face – și că simplul quiz e unul dintre cele mai puternice.

Întreabă-i pe cei mai mulți cum învață și vei auzi același răspuns: citesc materia, apoi o citesc din nou, poate cu un marker în mână. Pare muncă și pare că funcționează – textul devine mai familiar cu fiecare trecere. Exact senzația asta e problema. Familiaritatea nu e același lucru cu memoria, iar strategiile care fac învățatul să pară ușor sunt de obicei cele care lasă cel mai puțin în urmă.

Alternativa are un nume deloc spectaculos – exersarea prin reamintire, sau „efectul testării” – și o cantitate impresionantă de dovezi în spate. Ideea e simplă: în loc să bagi informația din nou recitind, o scoți înapoi testându-te. Chiar actul de a-ți aminti un fapt e cel care întărește memoria lui. Cititul e pasiv; reamintirea e antrenamentul.

Experimentul care a întors totul pe dos

Demonstrația de referință a venit de la cercetătorii în științe cognitive Henry Roediger și Jeffrey Karpicke, într-un articol din 2006 din Psychological Science. Studenții au citit scurte pasaje în proză, apoi fie le-au studiat din nou, fie au dat un test simplu de reamintire fără feedback – fără notare, fără răspunsuri, doar efortul de a-și aminti. După aceea au fost testați la intervale diferite: după cinci minute, după două zile sau după o săptămână.

Rezultatul pe termen scurt e cel care îi păcălește pe toți. După cinci minute, studenții care reciteau pasajul s-au descurcat puțin mai bine. Dacă studiul s-ar fi oprit acolo, recititul ar fi părut câștigător. Dar memoria care contează se măsoară în zile, nu în minute – iar o săptămână mai târziu tabloul s-a inversat puternic. Studenții care se testaseră își aminteau substanțial mai mult, depășindu-i pe cei care reciteau cu aproximativ douăzeci de puncte procentuale.

Ce părea mai eficient pe moment s-a dovedit a fi strategia mai proastă pentru tot ce chiar trebuie să ții minte.

Nu e vorba doar de memorat fapte

O obiecție corectă e că un test de reamintire ajută doar la faptele învățate pe de rost – bun pentru date și definiții, inutil pentru înțelegerea reală. Un studiu din 2011 din Science, tot al lui Karpicke, de data asta cu Janell Blunt, a pus asta la încercare. Au pus față în față exersarea prin reamintire și „studiul elaborativ” cu hărți conceptuale – o tehnică menită să construiască o înțelegere profundă, conectată.

Exersarea prin reamintire a câștigat, și nu doar la reamintirea simplă. A dus și la rezultate mai bune la întrebări care le cereau studenților să tragă concluzii și să lege idei despre care nu fuseseră niciodată întrebați direct. Exersarea scoaterii informației în afară a făcut mai mult pentru înțelegerea reală decât metoda concepută explicit ca s-o construiască.

Cele mai populare metode sunt cele mai puțin eficiente

În 2013, o echipă de cinci cercetători condusă de John Dunlosky a analizat dovezile despre zece tehnici obișnuite de învățare pentru Psychological Science in the Public Interest, evaluând fiecare după cât de bine funcționează de fapt. Rezultatele sunt o condamnare discretă a felului în care cei mai mulți dintre noi am fost învățați să învățăm.

Două tehnici au primit nota maximă, „utilitate ridicată”: testarea de exersare și exersarea distribuită (învățatul împărțit în timp, în loc de tocitul pe ultima sută de metri). Și metodele cotate cu utilitate scăzută? Marcarea cu markerul, sublinierea cu pixul, recititul și rezumatul – exact cele la care majoritatea elevilor apelează primele. Cea mai răspândită strategie de recapitulare din lume e și una dintre cele mai puțin eficiente.

De ce ajută dificultatea?

Partea contraintuitivă e că tocmai efortul contează. Psihologul Robert Bjork le numește „dificultăți dezirabile”: condiții care fac învățarea să pară mai grea și mai lentă pe moment, dar produc o memorie mai puternică și mai durabilă. Să te chinui să-ți amintești un răspuns – chiar să nu reușești, apoi să-l vezi – face mai mult decât să citești lin același răspuns de pe pagină. Ușurința pare progres; în dificultate se petrece învățarea.

De asta e și recititul atât de seducător. Fiecare trecere pare mai ușoară decât precedenta, iar noi luăm fluența asta drept stăpânire a materiei. Exersarea prin reamintire spulberă iluzia: în clipa în care încerci să-ți amintești ceva și nu poți, primești un feedback sincer și imediat despre ce știi de fapt.

Cum o folosești, concret

Cercetarea indică o mână de obiceiuri concrete care bat markerul:

Închide cartea și pune-ți întrebări. După ce citești o secțiune, uită-te în altă parte și notează tot ce-ți amintești sau răspunde la câteva întrebări despre ea. Contează reamintirea, nu recititul.

Folosește cartonașele pentru reamintire, nu pentru recunoaștere. Obligă-te să produci răspunsul înainte să întorci cartonașul. Simpla recunoaștere a răspunsului corect dintr-o listă e mult mai slabă decât să-l generezi de la zero.

Împarte-o în timp. Zece minute de autotestare în trei zile diferite bat treizeci de minute dintr-o singură ședință. Exersarea distribuită a fost celălalt câștigător cu „utilitate ridicată” nu întâmplător.

Lasă-te să greșești. O încercare ratată de reamintire, urmată de răspunsul corect, e unul dintre cele mai puternice momente de învățare care există. Răspunsurile greșite nu sunt irosite – ele sunt mecanismul.

Quizul a fost cu un pas înainte tot timpul

E o ironie frumoasă în toate astea. Quizul – multă vreme privit ca lucrul plictisitor de la final, evaluarea, testul pentru care înveți – se dovedește a fi unul dintre cele mai bune instrumente pentru învățarea însăși. Fiecare întrebare e un mic act de reamintire, exact ce spune cercetarea că construiește o memorie durabilă.

Asta e toată ideea din spatele Yippito: să transformi o temă, un set de notițe sau o lecție într-un quiz rapid, cu miză mică, pe care o clasă sau un grup de prieteni îl joacă împreună. Face exersarea prin reamintire socială și rapidă – și, făcută ca joc, încetează să mai pară un test. Ceea ce, se pare, e tocmai ideea.

Surse

• Roediger, H. L., & Karpicke, J. D. (2006). Test-Enhanced Learning: Taking Memory Tests Improves Long-Term Retention. Psychological Science, 17(3), 249–255.
• Karpicke, J. D., & Blunt, J. R. (2011). Retrieval Practice Produces More Learning than Elaborative Studying with Concept Mapping. Science, 331(6018), 772–775.
• Dunlosky, J., Rawson, K. A., Marsh, E. J., Nathan, M. J., & Willingham, D. T. (2013). Improving Students’ Learning With Effective Learning Techniques. Psychological Science in the Public Interest, 14(1), 4–58.